SĂRBĂTOARE

Fire ude de sulfină,
Răsucite-n rădăcină,
Argintată poieniţă!
Fragedă mândră domniţă
Se iveşte la portiţă
În ie şi în catrinţă,
Cu năframă de altiţă
Doldora de peliniţă,
Cu fireturi împletită,
Cu beteală împodobită.

Păsări dalbe peste zare
Ciripesc. E sărbătoare!
Ceara albă din ponoare
Se aprinde de la soare,
Se topeşte peste luncă,
Picurând otava lungă.
Deschizând cărările
Craii-ncep cântările:
În dosul soarelui,
În lungul vântului.

Colo-n vârful câmpului
Crăiesele cerului
Se roagă pământului.
Subţirele, cu mărgele,
Trec ilene cosânzene.
Sânziene prin poiene,
Arome de lămâiţă,
Flori de rochie pestriţă,
Solniţe de cremene,
Cu nisip, să semene!

© Mihaela Chitac 2012

ÎNGERUL PLOII

Suflând în trâmbiţă de-argint
Ca heruvimii din vecie,
Avid de vid, un înger surd,
Cu poală albă de stafie,
Gonea pe sus, pală de vânt,
Ca o morişcă de hârtie;
Cu aripi dalbe fluturând
Se poticnise de-o clădire;
Ciocnind pahare, degustând
Licorile cu veselie
Se pomenise coborând,
Fără să vrea, fără să ştie
De peste deal, jos, la câmpie;
Se pregătea iar de urcuş,
Purta pe cap o colivie
De pasăre ce-şi căuta culcuş
Într-un căuş cu apă vie.
Trecând prin norul cam stingher
Ivit din aburul subţire
Aroma-i risipea pe cer,
Mustind a flori de iasomie;
Ţiling-biling, peste oraş,
Cu glas suav de ciocârlie,
Cădeau de ploaie stropii grei,
Eliberaţi prin veşnicie.
Fâl-fâl! zvâcnea apoi uşor
Într-un ocol fără oprire
Lăsând în urmă jucăuş
Un curcubeu ţesut din fire.

© Mihaela Chitac 2012

ASCULT

Ascult
ritmul bizar
al vocilor strivite de-auz
în stradă
cuvintele reclamă abuz
torent stropind silabic
din havuz
cu irizări de jazz
ţâşnit pe gură
acasă
cuvintele uitate
ieşite din uz
lăsate la vatră
de vreme şi vremi
cuvintele închise-n sertarul difuz
mintea
transcrie
ritmul bizar
al cetelor de sturzi


© Chitac Mihaela 2012

PREFIGURARE

prefigurare
inocentă
transfiorare
senzualescentă
iridiscentă
perlă opulentă
ochiul tău
irizând în privire
golul avid
de patimă
incandescentă
picur de lacrimă
efervescentă
clocotind
plumb lichid
în orbite
năruindu-mi rochia
opalescentă
ploaie de acid
aprinzând
dorinţa
în trupul atavic
translucid
latentă
transfigurare
de adolescentă

© Mihaela Chitac 2012

SURÂSUL

Proiecţie a Creatorului eu sunt,
De când m-a conceput, în plin avânt,
Învoltă viţă, arcuită-n boltă,
Redefinind în mine forma rondă.

Din coasta omului m-a întrupat,
Cu mecanisme fine m-a dotat.
Nu ştiu dacă a fost un act de frondă,
Pictându-mi un surâs, ca de Giocondă.

Să fiu crăiasa poamelor în pârg,
Să-l farmec pe iubit, să-l strâng cu sârg,
Poarta să îi deschid cu zâmbet larg,
Pe coapse venusiene să-l atrag.

Un şarpe din Eden m-a încercat,
Din fructul interzis m-am înfruptat.
Apoi, l-am luat pe Diavol avocat;
În pledoaria lui m-am încurcat.

M-a tulburat aroma de păcat,
Căci rodul între timp a fermentat.
Ingestia am comis-o voluntar,
Sorbind licoarea tare din pahar.

Cu un sughiţ, uşor, m-am clătinat.
Am adormit şi cred că am visat.
Mă înecase valul de orgasm.
Din Paradis am mai rămas c-un spasm.

Că semăn haos Creatorul mă acuză
Şi nu mai am nici cea mai mică scuză.
Cu graţie, îmi ispăşesc senină
Pedeapsa prevăzută pentru vină.

Un ultim strigăt! Demonii m-au pus
Să merg în mâini, să mă arunc de sus.
În culmea disperării m-am oprit.
Pe chip, un rictus a-nflorit subit.


© Mihaela Chitac 2012

LA VIPERA CU CORN

Lumină vesperală şi luna-n travesti,
Şerpoaica s-a-mbrăcat în romburi reci de gri.
Colţi veninoşi şi-arată şi limba-i bifurcată:
Năpasta cade iute, ca trăsnetul, deodată.
La vipera cu corn amorf
Distinctă excrescenţă – os inform –
Adesea mă gândesc când vreau s-adorm –
Reper subtil de zbateri fără rost.
Prin ochii-i aţintiţi în avanpost
Mă oglindesc. Abil mă istovesc.
În vadul apei lor plutesc –
Hipnotizată pradă, arsă de nesomn:
Un zeppelin cu aer cald – în visul năpârcesc.
Pe cap, năpârca poartă semnul V în ton
Cu haina-i cenuşie terminată-n con
De mozaicul în zigzag lucios.
Trupul îşi înfăşoară cu un şal solzos
Din pietre preţioase, stele căzătoare.
Cu viaţa-i petrecută în leneşă dogoare
Aspida mă sfidează – gest anost –
Zvâcnet subit în tâmple – adăpost –
Şi cornul îşi dilată în prag de confruntare.
Veninul îşi descarcă sub piele insidios
Ura îmi amorţeşte gândul – precipitat vâscos –
În sânge-mi răspândeşte valenţe bipolare.

© Mihaela Chitac 2011

UROBOROS

Uroboros, ros de vreme,
Soarbe ore şi însemne!
Incantaţie despre timp,
Al Şarpelui anotimp!
Şarpe, şarpe, chip de ape,
Rege-Şarpe, şarpe tare,
Uroboros, ros cu ură,
Gură ce-şi absoarbe coada,
Crescută fără măsură.
Şarpele-n sân şerpuieşte,
Şarpele saltă şerpeşte,
Coada solzoasă-i plesneşte.
Pe la copci îşi dezveleşte
Solz divin ivit din peşte,
Peste tot se răspândeşte.
Limba şuie se bifurcă,
Pielea groasă de năpârcă
Dintr-o dată năpârleşte.
Zale-n ape se desprind,
Chingile aspre trosnind.
Catarame de argint
Se destramă troienind
Cu fulgi albi semănătura.
Să-nceteze tevatura!
Burniţa să burniţeze:
Ura Bura!

© Mihaela Chitac 2011