OCHIULUI DIN MINE

accente senzoriale contingente/ opalescență senzuală/ o pală lespede carnală/ acoperă simțiri incandescente/

dintr-un triunghi/ un tainic ochi mă frige/ aruncă ochiului din mine/ săgeți de raze de rubine/ cu arcul.../ în casa inimii se-aprinde/ focul sacru/

spectrul luminii/ deschide ușa tainițelor stinse/ spre interior ca o oglindă / care reflectă/ în culori iridiscente/ sclipiri de iris/ străluciri divine/

prin ghiocul de coral/ urechea mea ascultă/ glasul oceanului adânc/ un val învolburat de vânt/ în transă îl transpune în cuvânt/ © Mihaela Chitac, 2020

FRENEZIA FRUNZEI

franjuri de frunze forfecate frenetic din al toamnei veșmânt frunzărit de un vânt bezmetic... în dansul cinetic întomnata muză obtuză vântoasă, vanitoasă, cu reflexe roșiatice pe buze/ pogoară întinzându-se ca o iederă târzie pe pământ, hălăduind prin lume își rostește a ei incantație - cânt cu o intonație anume ritmic, sacadat, șuierând prin orașul fierbinte fremătând, codrii și câmpul măturând.../

frisoane poetice resimt muritorii de rând după dansul ritualic al soarelui dogorind/ rochia toamnei țesută din fibre friabile, rigide, fragile se desprinde din urzeala ușoară năruindu-se.../ la sclipirea zăpezii frenezia frunzei încetând... © Mihaela Chitac, 2020

VIS DE POLIPOD

m-am depărtat per pedes ca un centiped de cei cu mers biped care-și adjudecă trotuare și se întrec în deplasare

în cursă a rămas un glob-trotter mai gras un joker voiajor la pas gata să meargă-n cerc pe globul nostru plat

eu de-aș avea indicatoare și-o sumă de picioare gen artropod miriapod aș merge pân’ la antipod un vis pentru oricare polipod

© Mihaela Chitac, 2020

ZIDUL

într-o zi, am lăsat un zid imaginar să se înalțe tainic între noi/ zidul cu două fețe una spre mine, alta înspre tine ne citea gândurile cu glas tare și le retransmitea sincron prin fisura imperceptibilă-n beton.../ zidul invizibil dispunea de difuzoare care amplificau vocile noastre interioare indiferent de depărtare... /

adesea îi testam structura încercând să-i pătrundem natura trecând prin firul luminiscent de neon dincolo de orice limitare privind ca-ntr-o oglindă dublă unul în adâncimea celuilalt.../ zidul despărțitor invoca apropierea/ ne chema să-l atingem, să-i simțim puterea/ să nu-i mai resimțim constrângerea prin unduirea curentului de aer/ respirat în aceeași cameră de amândoi/ vom fi dispuși să-i insuflăm încrederea în noi/ pe urmă vom fi liberi să-l surpăm... © Mihaela Chitac, 2020

PRESCHIMBARE

intensa arcuire de mascara care prefigurează mascarada a inițiat subit parada...

păienjeniș de gene planturoase sub unduioase arce de sprâncene servea drept adăpost privirii insidioase ce săgetează inimi indigene

un fond de ten fondant, fluid șarmant obraznic onctuos lejer în straturi succesive ezitant refugiu își găsise în mister...

menit să se exhibe efemer, obrazul învelit în ambalaj de var s-a preschimbat în obrăzar... © Mihaela Chitac, 2020

OAMENI ȘI ȘOARECI

șoareci prinși în curse/ disputate surse/ spații obturate/ afișe, pliante/ copaci fără ramuri/ fluturânde flamuri/ stindarde în zare... cu neobrăzare/ de sub obrăzare/ din pânzeturi rare/ întrebări răzbat// se zbat, se dezbat / chinina de-i chin/ veninul sublim/ salut eschimos, machiaj de prisos/ sigiliu pe buze... oamenii-și pun frunze/ plutesc în derivă/ căutând eschivă... frunza putrezește/ pământul pleznește/ o falie se cască/ să înghită iască/ sensul interzis/ duce spre abis... © Mihaela Chitac, 2020

DESCÂNT DE CULBECI

cânt – descânt de melci culbeci, să-i culegi, să mi-i dezlegi să asude, du-i la baltă... să înoate-n apă caldă, apă fiartă și răcită, apă rece, apă udă! laie-n balie boala hâdă, zătrește zoaia zăludă, s-o ia Samca pe pustii, să se ducă dintre vii! © Mihaela Chitac, 2020