CASTELUL DE NISIP

Noaptea topeşte-n zare
Conturul castelului de nisip,
Cu camere secrete,
Pentru relaxare,
Menit să dăinuie o vară,
O oră, o lună sau o seară.

Fascinat de lumina lunii de ceară
Orientându-se după far,
Policandrul nocturn,
E atras de valuri
Către un tărâm mai bun.

Ancorat de alge plutitoare
Cu odgoane şi frânghii,
Tremură, cutremură
Falduri argintii
Din pelerina poleită
Cu buzunare de melci azurii.

Acolo, peştii cei sihaştri,
Arlechini cu ochi albaştri,
Scoicile sidefii, meduzele,
Fragile balerine
Cu evantaie marine
Aşteaptă dimineaţa
Să înceapă cu toţii
Marea zbenguială.

Dar ce se-ntâmplă oare
Cu stelele de mare
Învăluite-n fum,
Când prinţul negru taciturn
Închide cerul verde
În temniţa din turn?

Când peştele cel mare
Înghite pe cel mic,
Nu-i de mirare, din castel
Nu mai rămâne aproape nimic.
Totul se clatină,
Se scurge pic cu pic.

© Mihaela Chitac 2013

MAGIA MARINĂ

Adoratele astre
Îţi cer să încerci
Magia marină
Cu globuri albastre,
Bune de agăţat
La cercei de cei
Ce încearcă să scape
Fără temei de cârcei
Contractaţi înot,
În năvalnice ape,
Reci pe sub coaste.
Mărgele de mărgean,
Mărginite cu stele
De mare, aduse de val
Şi lăsate stinghere…
Pandantive uşoare
Purtate de iasme
Brăţări circulare,
Colane solare
Cu mărgăritare
Inele de iele din basme
Cu pietre fantaste.

© Mihaela Chitac 2013

OGLINDA OVALĂ

Abis în absida străină şi goală,
Lentilă opacă, tulburare vizuală.
Pulsaţie lichidă, oglinda ovală,
Sub grindă răsfrânge volta ogivală.

Emoţie de vară, ceaţă selenară,
Aerul absoarbe orice îndoială.
Schimbare de mină, formă diafană,
Alegere vagă, obsesie vană.

Totul e permis. Dacă-ţi este scris,
Îţi aduce din vis pe alesul promis,
În noaptea de veghe prin lan de secară –
Iluzie virtuală, prezenţă bizară.

© Mihaela Chitac 2013

IARBA FIARELOR

Ca să fie invincibil
Pe tărâmul invizibil,
Iarba fiarelor s-o ţină
Sub limbă, la rădăcină.
Iarba n-are nicio vină.
Răsucindu-se şoldie,
Provoacă euforie.
Mânzul râde-atunci mânzeşte,
Iepurele, iepureşte.
Când urechea îşi ciuleşte,
Ochiu-n gură-ncremeneşte,
Limba, prinsă într-un cleşte,
Se despică belalie.
Iarba fiarelor pe glie
Sfarmă piatră şi vorbeşte.

© Mihaela Chitac 2013

ELLA, ELLE L'A

Ella-şi alese un poem
Compus de un poet boem,
Pe nume Edgar Allan Poe,
Şi îl rosti încet, din nou,
În atmosfera de cavou
Ades cântată de poet.
O plânse pe a sa Lenore,
Or Ulalume, or Eulalie...
Ooo, stranie ursita ei,
Ella, elle l'a, el, ce poet!

© Mihaela Chitac 2013

ÎN ASSUR

Pe când şedea-n odaia sa
Şi cerceta în amănunt
Semne pe tablele de lut,
Ella vibra; se-nchipuia
Regină în Asiria.
Avea în mână un pocal
Şi însuşi Assurbanipal,
Rege viteaz şi ambiţios,
Venea; i se-arăta frumos,
Călare pe un cal nervos
Cu stea în frunte, negricios,
Ce semăna cu Bucifal.
Deci, în Assur ea petrecea;
Cetatea lui n-avea cusur,
De-aceea Ellei îi plăcea.

© Mihaela Chitac 2013

LUI MARCEL CHIŢAC LA 60

Dedic acest poem aniversar
Viteazului Marcel Chiţac,
Ce-i e dator războinicului Marte
Şi-i de Apollo insuflat cu har
De pictor care scrie câte-o carte.
Omul de hlei, oştean dotat
Cu pensulă, paletă şi culori
Luptă precum un Don Quijote uneori
Ca un bărbat cu morile de vânt
Pentru onoare, cinste şi cuvânt.
În păru-i sur, muiat cândva în aur,
Eu vreau să-i pun cununi de laur,
Ştiindu-l cavaler adevărat.
Mi-a cucerit cetatea, m-am predat.

© Mihaela Chitac 2013